Si eu STAU acasa cu copilul!

Nu am mai scris de foarte mult timp din diverse motive pe care nu as vrea sa le enumar aici si acum. Pe scurt: nu ma tin de treaba! :))

De 3 luni si4 saptamani STAU acasa cu Radu-Alexandru. De ce scriu cu litere mari? "Hoinarind" pe net, la o ora destul de tarzie pentru noul meu program, am dat peste un blog foarte interesant in care se dezbatea aceasta tema a "statului cu copilul acasa" si m-am gandit ca ar fi interesant sa "fim mai multe". Ca doar stam acasa si avem timp de blogger-it! :P

"Ce te plangi, ca doar stai acasa?!?!" sau "Ce-ti pasa, STAI acasa" sunt doar 2 banale exemple de "pareri" ale necunoscatorilor! STATUL asta presupune o mare responsabilitate - dulce, de altfel - insa si o oboseala psihica imensa! E minunat statutul pe care l-am capatat de ceva vreme, insa uneori ma inspaimant la gandul ca "voi sta acasa"! Mai ales ca sunt o persoana activa, independenta si nu am avut/nu mi-a placut niciodata sa am un program strict de viata! Eee, dar acum s-a schimbat treaba: nu mai decid eu pentru mine cand ma trezesc si incotro o apuc astazi! De acum decide Radu, chiar si asa fara cuvinte! Cu un zambet sau, mai ales, cu o lacrima (foarte rar, trebuie sa recunosc!)


Radu este un baietel tare cuminte, tare frumusel si expresiv! Cel putin mie mi se pare ca exprima multe! Sau o fi pentru ca l-am invatat deja? Pentru ca stiu cand plange de foame, de somn sau ce "vorbeste" el cu Minnie? Asa o fi...

Abia astept sa va povestesc prima lui poveste!