Meseria - bratara de aur?

Hm... contrar acestei zicale, desi imi place ce fac, sau mai bine ce facem inainte sa intru in concediu cu Radu, nu vad de ce "bratara de aur"??? Adica, teoretic, daca o "vand" traiesc mai bine, nu? Ca daca doar o "port" e posibil sa-mi dea cineva pe strada una peste fata si sa mi-o fure... Dar cine ar face asta cu asa o "bratara"?

Chiar, cine mai vrea sa fie in ziua de azi profesor?

Unde mai pun ca, desi meseria mi-o cere/impune, sunt atat de lenesa la scris si cand vine vorba de blog! Si nu pentru ca nu as avea ce, pentru ca desi "stau" acasa mi se intampla o multitudine de lucruri si invata o gramada de alte lucruri despre mine si despre fiul meu, incat as putea umple interenetul cu povete! Da, povete, ca la asta se pare ca ma pricep cel mai bine! Dar nu fac asta! De ce? Pentru ca inca nu mi-am ordonat gandurile si inca nu m-am trezit din "betia" cresterii unui prunc! Promit sa fac asta cat de curand! Altfel, cred ca Omega3 nu-si mai are rostul in viata mea. :))

Astept pareri!

Obiectivitate!?!

Ma gandesc ca e tare greu sa definesti termenul asta: OBIECTIVITATE! Si nu ma refer la o definitie de dictionar, ci la insemnatatea pe care noi, oamenii, o dam acestui cuvant. Natura meseriei m-a invatat ca e greu - dar plin de satisfactii - sa incerci mereu sa fii obiectiv. Am incercat sa fac ceea cu mare drag fac prin prisma obiectivitatii, mereu cu asta in gand. Poate uneori am privit-o cu detasare, alteori cu greu m-am putut tine pe linia asta, insa ma bucur ca reusesc de cele mai multe ori sa "ma ascult".

Nu pot sa nu ma refer si la ultimile evenimente petrecute saptamana asta: examenul de licenta, promotia 2006-2009. Daca tot am avut posibilitatea sa stau departe de "focul" examenelor, am analizat dintr-o privire notele obtinute de unii studenti ai mei. Datorita unor evenimente petrecute in ultimii 2 ani, evenimente pe care, probabil, le voi dezbate pe larg... alta data, juriile de anul acesta au fost oarecum mai obiective (din punctul de vedere al aprecierii studentului) decat anul trecut. Insa nu pot sa nu fac precizarea ca unii au uitat - parca prea repede - ca au fost studenti, iar titlul stiintific nu inseamna neaparat ca esti mai obiectiv/corect. In opinia mea, nu ii poti cere unui student ca prin lucrarea de licenta sa fi citit cat a citit un cadru didactic pe tema respectiva (nu iau in calcul studentii - putini la numar - care citesc mai mult decat multe cadre didactice!). Sau sa fie la curent cu ultimile studii/cercetari in domeniu! Insa daca vezi ca omul manifesta un interes aparte fata de o tema, incurajeaza-l si sustine-l in demersul lui de a sti mai mult.

E greu... dar nu imposibil si, mai ales, merita incercat! Nu se compara cu ce simti cand esti "curat" la suflet!

carte de cumparat!!!

ca sa nu uit:

INUAKI – REPTILIANUL DIN MINE

si s-o caut maine!

p.s. ms iguana!

"As face orice sa..."

Auzim destul de des expresia "as da/face orice numai sa..."! Printre lectiile pe care le-am invatat in viata mea, se numara si aceasta: "NU fac/dau ORICE" pentru NIMIC in lume! Pentru ca acest orice are pretul lui... si nu intotdeauna suntem pregatiti sa-l platim!

In plus, nu am fost educati cand eram mici ca "fiecare/orice lucru are pretul lui"? Si atunci, care e pretul lui ORICE?

"Am vazut un munte maaareee...

... si o apa si mai mare ca cea din cadita mea!" Cam asa s-ar descrie ziua de azi: excursie la Durau, cu Ceahlau si lacul Izvorul Muntelui! La varsta lui de 4 luni si o saptamana, Radu inca nu percepe cate vede, insa e foarte atras de miscarea copacilor! Ca sa nu mai vorbim de aerul proaspat, curat cum in Bucuresti nici nu poti pune problema in discutie!

Cam asta a fost azi... Revin cu poze maine, cand sper sa le descarc (s-au terminat acumulatorii!)

Prima vacanta la bunici

Ne-am hotarat ca in prima saptamana de concediu a lui tati sa mergem la bunicii de la Piatra Neamt. Ne obisnuim si noi cu alte locuri, se mai obisnueste si Radu cu patutul, cu dormitul prin alte case, cu aerul tare de munte... Ce mai: schimbare dupa schimbare.

pe banca din fata blocului

Dupa 3 zile de plimbat in aer curat si de dormit la o temperatura civilizata, copilul nostru doarme toata noaptea, iar dimineata se mai joaca singurel daca nu ii este foarte foame. Asta face foarte bine mamei lui - adica mie - rapusa si ea de acelasi aer tare si curat! De cativa ani cand ma refugiez aici cateva zile, dorm mai cu pofta si as tot dormi, dar...

Maine, adica a patra zi de hoinareala, ne-am propus sa vedem Duraul si, implicit, o particica de Ceahlau - ca sa ne pregatim pentru mult asteptata ascensiune... peste... niste anisori!

Mam bucurat mult cand mi-am intalnit prietenele de joaca cu copii sau nu, dar peste care parca nu au trecut anii si ne-am amintit cateva dintre nazbatiile din copilarie!!! Hmmmm... ce gust dulce de amintire!

Imi place... Abia astept sa mergem maine!